Un scriitor pentru o cauză de suflet

Când l-am întâlnit prima dată avea un microfon în mână și vorbea unei săli întregi. Sala plină. Locurile rămase libere erau foarte puține în spate. M-am așezat acolo. Se auzea doar vocea omului cu microfonul, toți cei din sală ascultau cu atenție. Îi auzeam vocea, de văzut nu îl vedeam bine din cauza celor mulți asezați în fața mea

Eram la un cenaclu literar, cel al  românilor de la Roma, iar el, omul cu microfonul, era (și este) președintele cenaclului, coordonatorul și moderatorul fiecarei ediții. Vorbea clar, coerent, fluent de îți era mai mare dragul să-l asculți. Nu citea cum se întamplă de obicei când un individ vorbește unei mulțimi, vorbea degajat ca și cum ar fi vorbit unor prieteni vechi.

Unii dintre cei din sală chiar erau prietenii omului cu microfonul pentru că se cunoșteau de la începuturile cenaclului. Despre ce vorbea? Despre literatura română, limba română, scriitori cunoscuți sau necunoscuți, vechii clasici sau contremporani iar ceea ce m-a făcut să fiu atentă a fost ușurința cu care își găsea cuvintele și modul plăcut în care vorbea.

Așa l-am cunoscut pe Valeriu DG Barbu iar sfârșitul acelei ediții de cenaclu m-a convins să îmi promit mie că voi veni și la următoarea ca să îl pot asculta. La plecare l-am denumit (în gând) omul cu microfonul. Am revenit la urmatoarea ediție iar în timp ce vorbea, lui Valeriu DG Barbu i-am schimbat „numele”: din „omul cu microfonul” l-am botezat „omul mic la stat și mare la sfat”, că doar tot moldovan îi și el ca cel căruia cândva i se spunea Stefan Ăl Mare la sfat și mic la stat, doar că Valeriu este mare la sfatul literar.

Vorbea fără să se plictisească iar  asta era o treaba tare de ispravă. Aveam să aflu că este președintele fondator al cenaclului dar și fondatorul RevisteiVocativ, fondator Radio Vocativ, a ziarului Vocativ Plus-Faptul Pozitiv și (ca și cum nu ar fi fost suficient) este și asociat al Editurii Minela. Uitasem… este și un scriitor desăvârșit. Cum îi șade bine omului cu talentul în pixul care-l are în mâna, a scris mult.

Volumul de debut a fost „Din cioburi”, i-a venit repede din urmă „Arlechinul cu fesul pe dos” apoi nu s-a mai oprit, numărul trei a fost „Lipit pământului”, urmat de „Tablele împărțirii”, „a” mic de mână”, „Balans”, „Ciocolată cu lămâie”, „Nu te saturi” ( tradusă și în italiană). Un om normal s-ar fi oprit din scris și din publicat, dar pentru Valeriu DG Barbu normalitatea înseamnă că un om trebuie să aibă o continuă inițiativă, trebuie să fie mereu util și plăcut (în același timp). „Un fluture încărunțit” este ultima lui carte. În realitate este o cărticică de 65 de pagini care cuprinde povestiri pentru copii.

Așa cum el este cel „mic la stat și mare la sfatul… literar” și cărticica lui este, de fapt, o carte care întrece menirea normală a unei cărți. Acest „Fluture încărunțit” este o dedicație specială pentru un tânar din Focșani (Daniel) care s-a născut cu sindromul Down și care suferă de o tumoare în stadiu avansat (osteosarcom de înalt grad cu metastaze la plămâni) iar Valeriu a dat acestei cărți menirea de a continua campania de într-ajutorare a familiei lui Daniel, campanie începută de Eviana  Clementina Mereuță.

Nu este prima carte scrisă de Valeriu care merge în binefacere, împreună cu membrii Cenaclului literar românesc de la Roma anual o carte colectivă este făcută si dedicată beneficienței. De la începutul campaniei umanitare pentru Daniel, mulți români stabiliți în Italia s-au alăturat Evianei, lui Valeriu Barbu și tuturor membrilor Cenaclului.

Cartea „Un fluture încarunțit” reprezintă simbolul binefacerii, reprezintă voința și dorința de a ajuta aproapele, reprezintă tot ceea ce poate fi mai frumos în viata unui om: latura umană pusă la dispoziția celui în suferintă. Mulțumesc „Fluturelui încărunțit” pentru că are un autor precum Valeriu DG Barbu și muțtumesc tuturor celorcare au devenit prietenii lui Daniel alăturându-se acestei campanii.

Doina Chelaru