VĂ MAI AMINTIŢI DE ŢIGĂRILE CARPAŢI?

Ce s-a ales de brandurile comuniste?carpati1

Carpaţiul, una dintre cele mai cunoscute mărci din România Fabrica de ţigarete din Sfântu Gheorghe a fost timp de 100 de ani un simbol al zonei. La început, activitatea era profilată pe fabricarea ţigărilor de foi, sortimente ce s-au diversificat în permanenţă. Profilul arhitectural specific şi structura de rezistenţă a clădirilor din complexul fabricii au făcut ca acestea să fie înscrise în rândul monumentelor istorice ca „Monument al Tehnicii“. În 1920, fabrica a fost inclusă în Regia Monopolurilor Statului, urmând o nouă etapă de modernizare. În anul 1931 au fost introduse în fabricaţie şi sortimentele tradiţionale de ţigarete fără filtru: Carpaţi, Mărăşeşti şi Naţionale. Între anii 1932 şi 1939 aici s-a derulat un proiect de modernizare în scopul adaptării fabricii la producerea în exclusivitate a ţigaretelor şi a tutunului în pachete. În anul 1932 s-a renunţat la fabricarea ţigărilor de foi, producându-se ţigarete şi tutun de pipă, într-o gamă largă de sortimente din care nu lipseau tutunurile cu aromă orientală Ghiubek şi Stambul. După cel de-al Doilea Război Mondial, în anul 1945 fabrica îşi reia activitatea, iar ţigările Carpaţi şi Snagov de Sfântu Gheorghe au fost considerate, zeci de ani la rând, cele mai bune dintre aceste mărci produse în fabricile de ţigarete din ţară. Odată cu apariţia tot mai multor mărci străine de ţigarete pe piaţa românească, Fabrica de la Sfântu Gheorghe a început să producă şi ţigări precum celebrele Vis, devenite reprezentative pentru aceasta în urmă cu câţiva ani. Problemele fabricii au început în 2004. Numărul angajaţilor a început să scadă, iar în final fabrica a fost închisă în 2010. „A fost mare păcat că s-a închis fabrica. Putea merge liniştit pe profit. Comenzi erau, dar probabil cineva a avut interes să se închidă fabrica“ a spus Sandor Csaba, fost şef al departamentului tehnic al fabricii. Ultimii muncitori disponibilizaţi şi-au luat acasă câteva din ultimele pachete de ţigări Carpaţi care mai existau în depozit. „ Pe vremea lui Ceauşescu se muncea non-stop. Cererea era foarte mare. Se făceau liste la tutungerii, iar oamenii cumpărau câte un bax de 100 de pachete deodată. Cel mai bine se vindeau ţigările Carpaţi şi Mărăşeşti. Urma apoi Snagovul. Este mare păcat că s-a distrus această fabrică“, a spus Csaba Lorant, fost muncitor la fabrica din Sfântu Gheorghe.

sursa: adev.ro