Vasile David – Prind curaj

Prind curaj

 

Limba noastră scumpă e-o ființă,

E comoara noastră nestemată,

Puțini dintre noi își dau silința

Ca ea să rămână nepătată.

 

O mânjim cu toții – mic și mare-

Când în scris și-n vorbă-o lăudăm,

Doar că limba, ce ni-i dragă tare,

Plânge când, noi toți, o mutilăm!

 

Plânge și la mine – de durere –

De-ngheață cerneala-n călimară,

Dar… vă zic – e doar a mea părere –

Că la alții se zbate să moară.

 

Unii mai cred că limba e o rangă,

Să dai cu ea – așa – ca-ntr-un cofraj…

Mi-aduc aminte de al nostru Creangă

Spunând: „ …mă uit în jur și prind curaj”!

Vasile David