Vin sărbătorile!

Liliana Smerea Vacaru _______________

Vin sărbătorile!

Atâta iarnă este în sufletele noastre,
Că iarna nu-i nimic pe lângă noi!
Întroienit e drumul către casă,
Că nici nu mai cunoaștem cărarea înapoi!

Vin sărbătorile!… Și parcă nostalgia,
La mine în suflet, iar își face loc.
Îmi retrăiesc în gând copilăria…
Şi serile, când zgribuliți, ne adunam pe lângă foc.

Simt iar miros de pâine coaptă-n vatră,
De turte, colăcei și cozonac…
Şi toate întâmplările de altădată
Se-îngrămădesc buluc, la mine-n cap.

Îmi amintesc cum ne lua în brațe tata,
Ne arunca în sus și ne prindea râzând…
Sau, înainte de culcare, mama,
Ne învăța cu glasu-i dulce un colind.

Și-apoi în seara de Crăciun, la mine-n sat,
Ne adunam, gălăgioși, în cete
Iar mai apoi plecam la colindat,
Cu mari emoții… şi băieți, şi fete.

Pe-atunci credeam în Moş Crăciun
Și-n bunătatea lui nemăsurată…
Până când, într-o seară, nu știu cum,
Am cunoscut după opinci că era tata.

Nu ne lipsea nimic pe-atunci,
În casă era râs şi bucurie…
Dar peste toate acestea timpurile au nins
Şi te-au întroienit, copilărie.

Închizând ochii, încă simt
Mirajul mult dorit al sărbătorii…
Și-mi spun în gând, cu glas șoptit:
– Deschide ușa,  vin colindătorii!

Astăzi, străini printre străini,
Străini fiind chiar şi la noi acasă,
Zâmbesc nostalgic unei amintiri…
Măcar copilărie am avut frumoasă.

Liliana Smerea Vacaru
foto copertă: desen de Țica Geană, Soveja