Vrânceanul Ovidiu Burduşa – singurul român cu hoteluri în centrul Romei

Un vrâncean din Panciu a pariat pe ceea ce se pregătise şi în domeniul cel mai prosper din Capitala Italiei: turismul. Şi nu oriunde, ci în centrul nevralgic al acestia, acolo unde zilnic vin sute de mii de turişti din întreaga lume

 

ovdiiu În ce an aţi venit prima oară în Italia?
– Eu am venit prima oară în Italia în anul 1998, imediat după terminarea liceului.

– De ce aţi decis să plecaţi?
– Pentru o viaţă mai bună, pentru că vroiam să schimb puţin registrul, pentru că România trecea printr-o perioada neagră, comunistă şi vroiam să gust puţin din dulceaţa capitalismului.

– De ce aţi ales Italia si nu altă ţară?
– Pentru că aici mama mea avea un verişor şi pentru că avem foarte multe lucruri în comun cu Italia, suntem două ţări latine. Am stat la verişorul mamei mele până mi-am găsit de muncă şi am început să mă descurc pe cont propriu. După trei ani am decis să mă întorc în ţară unde am continuat studiile la absolvind Economia Turismului Intern şi Internaţional iar în 2005, după terminarea facultaţii, m-am întors la Roma. Astăzi sunt unul dintre puţinii români care activează în industria hotelieră, cum este numită în termeni de specialitate, în centrul istoric al romei.

– Italia este nu cunoscută, arhicunoscută, pentru turism. E singura activitate economică profitabilă la ora actuală în Roma iar concurenţa e acerbă. Cum aţi intrat pe această piaţă?
– Aşa este, se spune că la Roma avem doar turism şi servicii; nu sunt fabrici, nu este agricultură. Eu am revenit în Italia în 2005 iar pentru o perioadă de şase luni alături, de soţia mea, am lucrat şi am gestionat diverse structuri hoteliere. Abia in 2011, dupa ce cunoşteam foarte bine acest sector, am decis să investesc toţi banii care i-am pus deoparte în aceşti ani.

– Ştiu ca aţi avut o structură în centrul Capitalei?
– Da aşa este, am avut pentru câteva luni, o structură hotelieră cu 18 camere într-o zonă ultra centrală a oraşului, la o distanţa de 150 metri de Piazza di Spagna. Am reuşit să le dau o altă valoare pe piaţă şi să le vând. În momentul acesta lucrez la două proiecte noi şi sper că până în decembrie să termin. E vorba de două structuri, două boutique hotel, tot în această zonă a oraşului. Vor fi două structuri de patru stele.

– Aţi avut turişti români?

– Da, foarte mulţi români. Am avut o bună colaborare şi sper să o avem şi în continuare, cu Academia Româna, Consulatul si Ambasada României. Ofeream reduceri de 10-20 la sută faţă de preţul oficial pentru românii care ne călcau pragul s-au pentru clientii care se întorceau, dar pot să spun că am avut foarte mulţi parlamentari români, parlamentari italieni, am avut miniştri, ambasadori …

– Mai concret, unde vor fi locaţiile viitoarelor hoteluri?
– Lucrăm în acest moment la două structuri diferite: una va fi pozitionată pe via Veneto, iar cealaltă pe via del Trittone, aproape de via Barberini. Am facut o ofertă şi aşteptăm răspunsul de la proprietarii apartamentelor ce vor fi închiriate pe o perioda de 18 ani. Vom transforma in şase camere de lux cu şase băi private, sală de mic dejun, recepţie şi o baie externă pentru clienţi.

– Sunteti original din Panciu, Jud. Vrancea. Ce înseamnă turismul la Focşani şi ce înseamnă turismul la Roma?
– Trebuie să ne gândim că în România turismul aduce doar 3-4 %, din câte ştiu eu, din produsul intern brut iar în Italia este a doua sursă de venit după industrie.
Numai anul trecut au ajuns la Roma peste 20 de milioane de turişti. În România, în primele şase luni au fost aproximativ 2 milioane de turişti in toata ţara.

 Mulţi  dintre care, cred că sunt tot compatrioţi de-ai noştri.
– Cred că da. S-ar putea să aveţi dreptate. Mulţi turişti care vin sunt însoţiţi de românii care lucreză în Italia, în Spania şi în alte ţări.

– V-aţi deschide o activitate de gen în Panciu, în Focşani s-au intr-o altă locaţie din Jud. Vrancea?
– Merită încercat dacă punctăm mai mult pe turism de weekend, pentru că oamenii vor începe să aivă mai mulţi bani dar stresul este foarte mare în ziua de azi. O pensiune în zona de munte, unde ai multe produse de calitate, eu aş vede-o ca pe o activitate bună pentru viitorii ani. Poţi avea posibilitatea de a atrage un fond european si să te coste investiţia la jumatate sau la 30% din ea şi atunci se merită.

– Ce părere aveţi de a dezvolta turismul într-o zona ca Tulnici, Lepşa sau Soveja unde în afară de respirat aer curat şi văzut cum se paşte vaca nu se face nimic?
– Nici cehii si nici austriecii nu făceau turism de calitate acum 50 de ani. Trebuie să înţelegem că turism nu înseamnă doar camera de hotel si mic dejun inclus. E necesar un întreg palier de servicii: piscină, masaj, călătorii, baze sportive etc. Noi avem în special la Soveja calitatea aerului de ozon cea mai bună din Europa.

– Calitatea nu mai e aceeaşi de când s-au tăiat pădurile.
– Poluarea a ajuns la cote alarmante şi în alte regiuni ale ţării, în schimb zona asta a ramas totuşi virgină din acest punct de vedere.

– Duminică a avut loc la Roma un meeting în legătura cu proiectul Roşia Montană la care simţul civic românesc a lăsat de dorit. Ce părere aveţi despre românii care stau aici şi care sunt dezinteresaţi de această problemă naţională?
– Da, cred că avem aici o problemă pentru că avem la Roma peste 75 de mii de suflete care dacă veneau în număr mai mare puteam trage un semnal de alarmă celor de la Bucureaşti. Eu cred că sunt două probleme de discutat: în primul rând cred că locuitorii din Roşia Montană au un discurs care pe mine mă discriminează. Cei peste trei milioane de români care au plecat în străinătate, au plecat din acelaş motiv din ţară: că nu au avut de lucru. Poate că nu au fost mulţumiţi că în anii 90-91-92 domnul Iliescu nu a ştiut să facă reforma, aşa cum au făcut polonezii, cehii si ungurii. Nu este suficient doar să ceri de muncă, trebuie să te implici. A doua chestiune e că eu cred ca mai devreme sau mai târziu Roşia Mantană va fi exploatată. Eu sunt de acord pentru exploatarea Roşiei Montane dar nu în condiţiile actuale ale guvernului Ponta pentru că acel aur trebuie sa ajungă in tezaurul Băncii Naţionale.

– Ce lipseşte României pentru a ajunge la un stadiu cât de cât decent al vieţii şi-al economiei?
– În primul rând, României îi lipseşte concurenţa,. În politică nu avem o concurenţă şi nu am avut anul trecut o campanie adevărată. Din punctul meu de vedere, dacă un individ este aşa de bun şi vrea să fie primarul unei comunităţi şi este ales după patru ani să poată să ceară cel mult un mandat, au trecut opt ani de zile în momentul în care acesta este apreciat de comunitate trebuie să treacă la un alt nivel, să devina deputatul acelei comunităţi. Dacă se confirmă şi aici, opt ani poate să fie senator,  abia atunci să poată fi prim-ministru sau preşedintele unui partid. Sunt trepte pe care un om trebuie să le urce. În momentul în care un senator sau un primar stau pe acel loc mai mult de două mandate, nu crează concurenţă, crează o gaşcă nebună care nu face alteva decăt să-şi ţină propriul scaun.

– Nu întâmplător, România la ora actuală nu este meritocratică, nu s-a creat o conducere decât pe relaţii interpersonale, pe nepotism … Şi asta este una din plăgile României actuale.
– Aşa este, în februarie am avut plăcerea să-l întâlnesc pentru a doua oară pe Preşedintele Băsescu şi am avut un dialog scurt de un minut şi jumătate şi i-am spus că ar fi bine ca în momentul în care eu intru în cabina de vot să ştiu dinainte cu cine vine la conducerea Ministerului Turismului. Vreau să ştiu ministrul de stat, subsecretarii, pentru că,în momentul în care tu araţi aceşti oameni înainte, vei avea obligaţia să creezi concurenţă şi să-ţi alegi oamenii cei mai buni. Dacă nu, faci lucrul ăsta automat, după alegeri când le câştigi, vor ajunge pe aceste funcţii doar oameni nepregătiţi.

– Aţi transfera la ora actuală afacerile în România?
– Mi-ar plăcea să mă întorc în ţară pentru că îmi văd părinţii din ce în ce mai rar, mai bătrâni, prietenii mai puţin în ultimii ani şi cred că e bine să punem punct odată şi să ne întoarcem acasă, acolo unde ne este locul.

– Şi dacă lucrurile nu s-au schimbat?
– Dacă nu s-au schimbat? Din păcate cam asta se intâmplă de două zeci şi ceva de ani şi suntem nevoiţi să ne petrecem tinereţea în strainătate. Mai bine într-un capitalism decât într-un neocomunism atât de tulbure, ca cel de la noi.

Foto si text: C. M.