Ziua regalităţii sărbătorită de-a lungul timpului

Cu o triplă semnificaţie, 10 Mai s-a impus în perioada modernă drept cea mai buna alegere pentru Ziua Naţională a României, fiind sărbatorită din 1867 până în 1947.

Pe 10 Mai 1866 Carol I, devine Domnitor al României.

11 ani mai târziu, tânărul stat îşi oficializa independenţa, iar la 10 Mai 1881 România devenea Regat.

Un arc peste timp ne poartă în atmosfera de sărbătoare din Bucureştii Vechiului Regat, aşa cum era prezentată la microfon de scriitorul Horia Furtună.

Defilarea Ofiţerilor, 10 Mai 1900.“În dimineaţa zilei de 10 Mai, bubuitul tunurilor din Dealul Spirii reamintea Capitalei sărbatoarea. Pe străzile şi bulevardele pe unde avea să treacă cortegiul, casele şi prăvăliile erau împodobite cu drapele.
“La ferestre erau flori, de balcoane atârnau covoare. Se ridicaseră arcuri pentru iluminaţia de seară.
“Pe stâlpii înconjuraţi de verdeaţă fâlfâia tricolorul iar  portretele Regelui Carol I şi ale Reginei Elisabeta erau afişate pe la vitrinele prăvăliilor.

Scriitorul Horia Furtună, la conferinţa radiofonică din 1941, descria 10 Mai de altădată

“Tramvaiul electric era oprit de la 8 dimineaţa iar cel cu cai de la 9 şi numai tramcarele puteau circula pe străzile libere. Lumea venea înţesându-se pe trotuare şi umflând frânghiile întinse de-a lungul lor; parcursul era Calea Victoriei, strada Carol, bulevardul Maria, Calea Rahovei, Mitropolie.

“De la ora 9 trupele erau eşalonate între Calea Victoriei şi Mitropolie, pe trotuarul stâng. Prin mijlocul străzii treceau numai vizitii cu brasarde la mână. Comisarii se plimbau afectaţi şi importanţi de colo-colo dând ţignale şi spunându-şi confidenţial glume şi amintiri de la cheful din ajun.

Defilarea Ofiterilor 10 Mai 1900Defilarea Ofiţerilor, 10 Mai 1900.

Parada 10 mai 1898

“Răsfăţaţii soartei trebuiau să-şi ocupe locurile în tribună până la ora 10 şi jumătate. Parada se făcea în faţa statuii lui Mihai Viteazul iar publicul venea pe străzile Brătianu şi Colţei.

“La 10 şi jumătate se auzeau din nou tunurile de la Arsenal. Cortegiul pleca de la Palatul Regal spre Te deum-ul de la Mitropolie.

“În frunte – pefectul poliţiei cu un pluton de jandarmi călare. Apoi veneau Maiestăţile lor Regele şi Regina într-o trăsura de mare gală trasă de patru cai negri având în dreapta şi în stânga ofiţeri călare.

“Apoi venea trăsura cu principii moştenitori iar la urmă ofiţerii de Sat Major, muzicile trupelor, şcolile de infanterie, cavalerie, artilerie şi geniu.

“Cortegiul se încheia cu un alt pluton de jandarmi. Pe întreg parcursul trupele prezentau armele, muzicile cântau imnul regal, lumea striga “Ura! şi florile cădeau din balcoane”. ( Horia Furtună, Conferinţa Radiofonică 1941 – “10 Mai de altădată”)

10 Mai de altadata-Conferinta Horia Furtuna

Tot în semn festiv, mărci poştale cu aspecte din viaţa suveranului erau editate: marca de un ban (cu juramântul Regelui la 1866), de 3 bani (cu călătoriile Regelui prin ţară în poştalion), de 5 bani (primul tun care a tras la Calafat şi Vidin), de 10 bani (întâlnirea lui Carol I cu Osman Paşa), de 25 bani (trecerea Dunării de către armata română), de 40 bani (intrarea triumfală a lui Carol I la 1878 în Bucureşti).

Se instituiau medalii, care erau conferite pe viaţă, dreptul de a le purta era personal şi el nu se putea transmite urmaşilor, care aveau însă dreptul de a le păstra ca amintire de familie.

Se băteau monede jubiliare, cum erau cele de aur de 100, 50, 20 lei şi cele de argint de 1 leu, 5 lei ş.a.

Fireşte, medaliile şi monedele aveau chipul suveranului. Pe moneda de 100 lei, din 1906, erau reprezentate, pe lângă chipurile Regelui şi al Reginei, şi acelea ale lui Traian, Mircea cel Batrân, Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul.

Erau reprezentate podul de peste Dunăre al lui Traian, străjuit de un legionar român, şi  Podul Carol I de la Cernavodă , lângă acesta din urmă, un dorobant. Regele intra astfel în cuprinsul istoriei naţionale.

Bătaia cu flori de la şosea

După  fastuoasa paradă festivităţile de 10 Mai luau o mică pauză doar pentru a pregăti un alt eveniment monden care a devenit un adevărat simbol al Bucureştilor: “Bătaia cu Flori de la Şosea”.

După- amiază pe la ora patru lumea se strângea pe Calea Victoriei pentru a admira trăsurile împodobite cu flori care treceau spre Şoseaua Kiseleff. (Aleea cea Mare sau a Bănesii, devenită Şoseaua  Kiseleff din 1843, este opera arhitectului peisagist vienez Carl Meyer, cel care a transformat mocirla Cişmigiului în cea mai frumoasă grădină din Capitală).

Bufetul soseaBufetul şosea.

Toate echipajele, toate birjele închiriate erau împodobite de flori, de la spiţele roţilor pînă la hamurile cailor, de la bici, la capul şi coada cailor, cu aceleaşi flori, care cu liliac, albăstrele, trandafiri, crini, iar coşurile mari din trăsură erau pline de bucheţele mici servind drept proiectile.

De la o latură a şoselei, la alta, lumea, în picioare, se bombarda cu vitejie. De pe la balcoanele decorate se aruncau buchete iar dacă nu nimereau în trăsuri ştrengarii se repezeau să le culeagă de pe jos şi apoi aşa, pline de praf le aruncau şi cu mai multă îndemânare în trăsurile care soseau.

La Capul Podului (după Războiul de Independenţă Podul Mogoşoaia devine Calea Victoriei) şi de-a lungul Şoselei până la Bufet roiau negustorii de flori şi florăresele.

Cei mai cunoscuţi muscali Mişca, Ivan şi Gospodin se luau la întrecere iar la birje caii negri erau împodobiţi cu flori şi panglici. De la coamele cailor până la roţile trăsurilor totul era împodobit cu flori.

Echipajele soseau pe rând şi ostilităţile începeau nu mai decât între cei din trăsuri şi pietoni. De obicei cu începere de la rondul al II-lea bătaia de flori era cu plată în folosul unor societăţi de binefacere.

Trăsurile şi carele parcă erau bărci de stânjenei sau cuiburi de de liliac alb iar domniţe rumene reprezentau alegoric belşugul şi primăvara.

De la ,,Bătaie” nimeni nu avea voie să lipsească – fie că era Principesa Maria cu spice de grâu din aur la pălărie sau politicieni precum Nicolae Felva care îşi mâna singur caii de rasă – cu toţii de-abia se mai recunoşteau în ploaia de flori. Pe înserat se aruncau cele din urmă flori iar şoselele rămâneau ninse de petale.

Transmisia la Radio a festivităţilor de 10 mai 1941

Program 10 Mai 1932
Carol I in Revista Radio Romania

În numărul revistei “Radio România” din luna mai a anului 1941, găsim descrisă o transmisie radio de la festivitaţile zilei.

“Vom descrie mai departe, ca o exemplificare, cum a fost realizată transmisiunea parăzii de 10 mai din anul acesta. Desfăşurarea festivităţii se întindea pe o distanţa de peste un kilometru şi jumatate, de la piaţa Victoriei până dincolo de tribuna situată pe Aleea Jianu (Bulevardul Aviatorilor).

“Microfonul a trebuit să urmărească pe M.S. Regele şi pe D.General Antonescu, de la primirea raportului din Piata Victoriei, dealungul Şoselei Jianu, unde erau înşirate trupele pentru trecerea în revistă, până la tribuna unde s-a desfaşurat restul festivităţii şi defilarea.

“Instalaţia de transmisie a fost alcătuită dintr-un post central de amplificare, montat la tribună, la care erau legate atat cele patru microfoane locale, cât şi un al doilea post de amplificare, secundar, din Piaţa Victoriei, pentru microfonul care a prins raportul şi introducerea reporterului.

“După ce maşina regală a plecat de la Piata Victoriei, transmisiunea a fost continuată dintr-un automobil prevăzut cu un mic emiţător, ce urmarea îndeaproape trecerea în revistă. Acest emiţător de cca 10 Watti era recepţionat la postul central de la tribună şi introdus în amplificatorul principal de transmisiune.

“La sfârşitul trecerii în revistă, maşina cu emiţătorul mobil, fiind aproape de tribună, au fost puse în funcţie microfoanele locale cu care s-a continuat urmarirea programului, realizându-se astfel o continuitate în desfaşurarea festivităţii cu toată întinderea pe care a avut loc.

“Pentru că toate trupele ce erau înşirate pe Şoseaua Jianu, împreună cu publicul, din Piaţa Victoriei până în Piaţa Parcului Naţional, să poată urmări acest program, au fost instalate o serie de 16 megafoane, distribuite astfel ca să permită o audiţie în orice punct.

“Amplificatorii necesari pentru aceste megafoane au fost montaţi în diferite puncte dealungul traseului, fiind toţi legaţi de postul de transmisie de la tribuna de unde primeau programul de difuzare.

“Astfel s-a realizat o instalaţie dublă de transmisie şi difuzare locală, cu o comandă unică, permiţând, printr-o dozare judicioasă şi inginerul de la control, să se evite acel ecou suparator dat uneori de megafoane, sau sunetul puternic de reacţie, atunci când un microfon este prea aproape de un megafon.

“Toate acestea nu s-au realizat aşa de uşor. Cu ajutorul armatei s-au tras trei circuite de legatură între Piaţa Victoriei şi tribună: Radio megafoane şi telefon. S-au instalat posturile fixe pentru amplificatorii de radio şi de megafoane, toate legate telefonic cu postul central – şi s-au montat megafoane în Piaţa Victoriei dealungul şoselei Jianu şi la tribună.

“De asemenea au fost trase şi circuite pentru legătura cu studioul Societaţii de Radio. După terminarea instalaţiilor au fost făcute o serie de probe, am putea spune o repetiţie a serbării, pentru stabilirea limitelor  de funcţionare a fiecarui punct în special al maşinei cu emiţătorul mobil.

“După trei zile de lucru neîncetat, cu un personal de trei ingineri şi doisprezece mecanici, s-a ajuns la realizarea unei transmisiuni de două ore, care poate a mulţumit pe auditorii ce n-au avut posibilitatea să asiste la această manifestare naţională”.

Sărbătorită până în 1947, ziua de 10 Mai nu era doar o sărbătoare a Regalităţi româneşti ci devine treptat Ziua Naţională a României, o clipă de înălţare sufletească prin care tot poporul îşi manifesta dragostea de Rege şi de ţară.

Parada 10 mai 1941

Mulţumim Muzeului Naţional de Istorie a României pentru sprijinul acordat realizării acestui material, prin fotografiile de epocă puse la dispoziţie.